Mica insulă Martinica situată în Arhipelagul Antilelor Mici din Marea Caraibelor pare să fi adunat de-a lungul timpului cele mai multe calamităţi.

Numită de băştinaşi Martinica (Insula florilor), ea a fost ocupată de francezi, în 1635, care-au numit-o Perla Antilelor. Mai târziu, tot băştinaşii i-au dat numele de "Insula blestemată" din cauza catastrofelor ce se abat asupra ei cel puţin odată la câţiva ani.
Faimoasele furtuni tropicale numite hurricanne şterg în calea lor vietăţi, oraşe, păduri etc. Un asemenea uragan a fost consemnat în 1891.

Cutremurele de pământ, cauzate de vulcanii submarini din apropiere, reprezintă un alt pericol. Cea mai mare calamitate a provocat-o erupţia vulcanului terestru Montagne Pelee, în 1902, care a distrus capitala insulei (oraşul Saint-Pierre, supranumit "Micul Paris") şi a cauzat moartea a 40.000 de oameni. Un real pericol îl reprezintă şi şerpii veninoşi numiţi jaraka, aduşi din Amazonia, precum şi o anume specie de mangustă.